despre dimineti pierdute

nici nu stiu ce prefer mai mult: prefer sa stiu sau sa nu stiu ? sa cunosc sau nu ? sa ma aveturesz cu spatele drept si capul sus, vertical si cu raspunere sau nu ? nu stiu... sunt rupta de realitate si iinca nu stiu ce vreau si cum vreau sau cum sunt sau nu pregatita sa ma aventurez in viata...a trecut atata timp si ma simt data in urma cu 10 ani !!! atat de mult eu m-am tras in urma si parca creierul meu este pustiu... nici nu mai stiu.

am avut o dimineata fara asteptari, fara anticipatii si totusi am fost lovita...de atitudinea acestei dimineti in general...nici nu mai stiu ce sa mai sper; sunt pierduta-n spatiu si in ganduri !!!

traiesc zilnic o durere in carne, durere pe care nu pot sa o exprim...ma simt singura si abandonata de univers; da, stiu: si asta este o alta incercare in fata careia eu nu trebuie sa cedez. da, stiu, ma doare, ma doare de nu mai pot; singurul lucru pe care pot sa-l fac si pe care nu or sa mi-l ia este sa plang.

atat !!

nasol. nu mai pot sa zic mai mult.
cica gandeste pozitiv !! si vreau, si-ncerc, dar nu mai pot mai mult.
da, stiu, trebuie sa muncesc, sa evoluez, sa traiesc.
incerc...dar nu stiu daca-mi iese !!!

passion...

despre durere

pana acum nu am avut timp sa-mi simt si sa-mi masor durerea...nici nu mai stiu cat timp a trecut de cand n-am mai sesizat-o...oare eu mi-am invocat-o sau totul face parte dintr-un lung ciclu al vietii care se repeta si in fata caruia nu ai nimic de facut decat sa astepti sa vina si sa treaca...nu stiu, nu stiu ce sa zic...

stiu doar ca durerea a revenit in sufletul meu si ma mananca zilnic...am foarte multe momente de deznadejde si stiu ca nu e bine; poate ca asta este noua mea lupta: cu nadejdea, credinta, puritatea sufletului, adevarul; odata rostit, adevarul poate sa aduca multe efecte: sa se materializzeze mai tarziu, atunci cand va prinde el contur, sa se amane singur, sa impiedice materializarea a ceva etc.

ideea e ca unii fug de prea mult bine...poate ca am fugit cu gandul si poate ca am imaginat in gandul meu o lupta care nu a existat vreodata; am imaginat-o si a luat forma, iar acum o traiesc clar si nu blurata si "pe repede-inainte"asa cum am imaginat-o; in real ea persista si dureaza altfel ... si dureaza....caci asta este de fapt: dureaza  !! in minte lucrurile se desfasoara altfel si se deruleaza cu foarte mare repeziciune, fara urma de detalii; dar in real, in viata este cu totul altfel;

ai grija ce iti doresti, caci s-ar putea sa se intample !!! acesta este marele adevar !!!

de acum nu ma mai imaginez singura, ma inaginez cu sufletul meu pereche; nu mai salvez lumea singura, ci ma supun legilor ei impreuna cu o familie viitoare; nu ma mai plasez in centru, ci stau in planul 2; nu mai vreau sa fiu stiuta, ci vreau sa ma cunosc doar eu pe mine; nu mai vreau cariera, ci vreau munca placuta si imbucuratoare; nu mai vreau faima, ci vreau respect; nu mai vreau relatii dezamagitoare, ci vreau supunere din dragoste loiala; nu mai vreau zambete false, ci vreau fericire adevarata; vreau prosperitae materiala atat cat muncesc si merit si atat cat imi trebuie; vreau sa iubesc si sa fiu iubita cu aceeasi sinceritate si putere de acum; il vreau pe omul vietii mele langa mine si impreuna sa atingem toate aceste obiective;

Da-mi Doamne toate astea cu grija si invata-ma sa le pretuiesc !!
vezi Doamne, aici eu am gresit: mi le-ai dat incet si nu le-am pretuit; mai da-m i o sansa, caci tare te iubesc si il iubesc !!!

passion...