ma simt...

ma simt si goala si urata, ma simt frumoasa si dorita, ma simt jignita si amara, ma simt iubita si invinsa...

ma simt in fel si chip, asa cum vrea ziua sa ma simt, asa cum sta soarele pe cer, asa cum vor norii sa ma simt,
asa cum luna imi dicteaza, asa cum marea ma arata...

ma simt cum n-am fost niciodata: ma simt mahnita si iubita. ciudat compliment al meu, insa acesta este simtul meu: aievea sunt coplesita de reactii pozitive, aievea sunt daramata de ritmuri ametitoare de iubire...si totusi eu resimt durerea...durerea unei vieti netraite inca...
sa fie oare gandul ca nu merit ? sa fie oare spaima ca se va termina ? sa fie oare o amenintare a timpului ce va veni ?
ciudat e insa altveva: eu am luptat pentru tot ce am langa mine si in mine - am luptat cu mintea de a o stapani, am luptat cu dorintele de a le domina, am luptat cu soarta de a o suporta, am luptat cu corpul de a mai rezista, am luptat cu somnul, cu setea, foamea si intristarea; am luptat cu tot ce e intelectual in mine si am luptat cu tot ce e meschin si rau, orgoliu si nemarginire; deci mintea mi-am tinut-o in razboi, sufletul ascuns de dor si linistea ingropata undeva...dar pana cand ? pana cand eu sa mai lupt ? ai zice ca asa mi-e scris...ca"poti sa duci, deci de-aia lupti", dar totusi pana cand ?
...
acum eu lupt cu amintiri...este cumplit !! nu inteleg ce vor...ce vor din mintea mea de tot revin ?



passion...