"materiaulul" ne mananca maduva spinarii si materia cenusie, sistemul nervos si ne seaca sufletul...
ne umileste in fata simturilor noastre si ne subjuga poftei si mofturilor sale...
Degeaba incerci sa te tii deoparte, degeaba te zbati sa pleci de langa, caci tot "ce are altul" e mai frumos, mai bun, mai mult si "tot ce are altul" iti lipseste tie.
Eu nu stiu daca fiecare duce o astfel de lupta si nici nu stiu daca e bine macar sa-mi pese, dar iata ca aceste ganduri ma rascolesc de dimineata si-mi fac ziua dulce/amara.
Dezvoltam, intr-adevar, un cult al banalului, fugim de comun, dar imbratisam tot mai mult anonimatul si credem cu fervoare in detasare si indiferenta.
aici apare contradictia: indiferenta nu-i asa usor de atins, iar practicarea anonimatului e un fals al omenirii noastre; nimic din ceea ce producem, nimic din ceea ce creem nu dorim sa ramana ascuns, nu-i dorim o "viata" nestiuta si neauzita de cineva...orice facem trebuie trambitat, aplaudat si aclamat, altfel nu mai apare satisfactia si orgoliul nostru risca sa se stinga si, in mod sigur, asa ceva nu ne dorim !!
Orice miscare este quantificata in cifre, merite sau lauri, premii, distinctii sau functii...nimic nu ramane "nerecompensat", asa cum se intampla in viata - numai ca in viata TOTUL se inregistreaza!... si-atunci mai greu vine si recompensa...
Mi-ar fi foarte usor sa dau exemple, dar ce ma fac? arat cu degetul spre altii? Gabitooo, trezeste-te si vezi ca si tu esti la fel ! Traiesti in acelasi sistem metric si ai acelasi traseu spre compromis, caci, Doamne, cate sunt de dimineata pana seara !!
Ma provoc la o "indosariere" a compromisurilor cotidiene - caci, da,
el* a intrat in viata noastra zilnica - si imi propun sa identific numarul comun de manifestari ale compromisului, minciunii si ipocriziei, care imi "leaga" intreaga viata !!
dar asta... intr-o discutie viitoare !!
----------------------------------------------------
* identificam aici subiectul el, ca fiind compromisul, de orice natura si in orice imprejuarare, fara scuze, regrete sau compasiune.
No comments:
Post a Comment